la întoarcere arunc tot pe noptieră
încep de la un capăt de stradă
bara de fier din autobuz de care mi-am sprijinit toată absența
fețele transpirate ale gărdulețului din fața blocului
cheile și factura de telefon

o lumină vineție își lasă la întâmplare lenjeria
pe podea pe calorifer
peste tot

nu știai și copacii mai fac temperatură unori și pietrele
(și eu)

așteptarea asta îmi roade toate unghiile
și toate zidurile
mă tot uit la ceas mă tot uit după tine
o câmpie albă își întinde muțenia la picioarele mele
nimeni n-a trecut pe aici
îngrop de vii toate gândurile
într-un singur loc
la rădăcinile unui cer mai bătrân
și las semn
umbra mea
cu miros de floarea-soarelui