celulele descuamate de la prima ploaie

carnea și sufletul aruncate
pe un câmp al timpului care nu mai are granițe
și nici uitare

din zona boreală bat o mie de vânturi
cerul pâclă adună în poală gânduri

grauri și cicoare înalță aripi după ploaie
pe ziduri se curăță pământul