era un titrat în spaimele poeziei
poate prea vinovat de asta
de ideea că își lepăda sângele
pe marginea fiecărui vers
ca să poată intra

avea câteva slăbiciuni
ochii femeilor
o dulce sminteală îl desființa
m-a întrebat din ce parte a pământului
inspir poezie

un scaun alb
cojile unei zile zgribulite
și o licoare care-i spunea adevăruri
îi mai conturau lumina

deși mi-am propus
să nu mai înțeleg poeții niciodată
i-am trimis câteva fotografii