stau aici
cu palmele lipite între genunchii strânși
cu ochii goi / două găuri negre prin care mă scurg încet
suficient de încet încât să mai am timp pentru o atingere
stau aici
și e noaptea profundă ce-mi ține palmele lipite într-o ultimă căutare de sine
printre liniile vieții / iubirii / norocului
‘să-i faceți repede un ceai să-l bea că poate nu mai apucă’
ai strigat râzând / privind în palma mea linia vieții prea devreme răsfrântă
și ai râs cu mine ioane / ai râs cu mine atunci și uite
stau aici / sunt încă aici
așa că hai ioane râzi și acum / râzi cu mine
râzi dintre palmele mele lipite
dintre genunchii mei strânși
din ochii mei goi prin care a intrat cutia în care te-au pus
râzi ioane în noaptea asta în care mai am timp doar pentru o atingere
peste prea lunga linie a vieții din palma ta
atât de lungă
încât am știut mereu ca tu n-ai să mori niciodată