adulmec aroma copilului meu
și-l văd precum m-aș vedea

în el se răstoarnă prin brațele mele
o mână de cer, un gând de pârâu
văzduhul ce țese

de îl feresc ca de-o răpitoare albastră
de lumina și umbra jumătate fereastră
de podul de stinghii

dar el mă împinge blând
și totu'i străin și nimic nu-mi priește
din timpul acesta ce-l trage în clește

în cele din urmă'mi zâmbește
și-ncep să devin încet, încet auriu
ca un vis dintr-o altă poveste

îmi zâmbește
dragul meu fiu,
îmi zâmbește