Ioana d'Arc
aceea ce bântuie în agonie
și-a tricotat
cu luciri de bardă
o flamură pentru lance
amenințând umbrele
cu moartea din anticameră
(sau antecameră?)

cuvintele brodate
cu dinți de mort
căzuți din tratate filologice
zâmbesc cu irizări de fluturi
răsucind flamura în eșarfă
pentru gâtul acela lung
cu solzi până la gură
vântul îl lovește de pereții umbrei
care nu poate fi ucisă
de un desen rupestru
soarele naște umbrele
desenele se prăbușesc
pe marginea pietrelor
sau a secundelor

bălana cu hamul