Un tratat de iubire. Reactualizat. Dar nu merge denumirea. Cum tratat de iubire?... Contradicție în termeni! Nu cred că vrea cineva să se vindece de iubire. Toți avem o fișă de observație la ea. Ne vizitează. Îi spunem unde ne doare.
Atunci, să zicem lucrarea iubirii.
Pentru asta nu-i nevoie de nicio sistematizare. Orice om se pricepe la așa ceva. Iubirea se fură, iubirea lucrează, de multe ori merge și în gol – de fapt aici e taina! – să ne meargă din plin cu iubirea.

Despre oprirea mergerii în gol a iubirii și măsurile pe care ar trebui să le luăm, împotriva căderii iubirii rotative…
Eu, de exemplu… Eram până nu de mult o manivelă, un pendul oscilant. Un mecanism asamblat prost, tocându-mă în gol. Un pendul care descria o mișcare uniformă, însă pe cale de a înceta. S-a apropiat magnetul de mine și mi-am relansat amplitudinea zborului. S-a ciocnit, de bolidul meu metalic, un alt pendul. Mâine ne vom împleti chiar mersul. Numai magnetul iubirii poate apropia două pendule! Vom fi atunci pendulul dublu, încolăcit. Atunci să vedeți legănat…