iubirea noastră alegorie a unui oraș rece
ploaia asta măsura ordinară a tristeții convenționale

rămân în picioare
privesc cum se îmbulzesc în gând ciorile de pe o câmpie
până se întunecă

tu ai putea veni
chiar umplut cu paie ai putea veni
să le împrăștii
sau cu pas greu
iar cizmele tale ar luci ca un soare