am luat distanță
de ieri de azi și de mâine

călcasem treptele scării
de mii de ori
fără să știu
că una din ele-i
cărarea lunii
adusă de Alexis de la capătul lumii


fumul trecea prin oglindă
dinspre piramidă
cântec de ceas


umbra norului grăbea-n lucirile valurilor
surpăturile malurilor lăsau să se vadă intrarea

pe cărarea cu plopi
melcul trage urma de pleoapă


eram curios de acum
ce lume învelește
sufletul lui

niciodată nu îmbrăcase
cămașa cadrilată
a jucătorului

la piept
o rană-și lăsase motivul
pe lacrimă

pion e4
gambitul regelui

departe începutul acesta
albul atacă tâmplele
negrele gândurile







Constanța, 29 iunie, 2010
(din insula de poimâine)