sunt un avion cu motoarele oprite
mâinile tale cresc, irizații în mine și înfloresc neputințe
ținete de mine ,acoperă-ți arterele
și hai să plonjăm până în oasele cosmosului
mestecând iubenia
taina asta toată cu parfum de nefiresc
să dăm din tălpile goale ca din niște aripi
să ne imaginăm că alergăm către scurtătura
în care ne vom înghesui,nerv în nerv
să ne ferim de ceea ce se numește plecare degeaba
fără popasuri în pagini
să nu rănim ce nu putem cuprinde
nu ne jucăm cu speranțele interzise
neterminarea,
fericirea în nefericire,
încolăcire
întregire