Cineva bate la ușă și îți trece prin cap că toate încep cu o femeie așa că strângi, ieși pe fereastră, afară întotdeauna așteaptă un camion. Cine știe mai bine decăt tine că doare al dracului de tare și mai bine te cari decât să ieși singur în întuneric. Cam așa încep și se termină toate, e bine de știut că suma a tot ceea ce nu știi reprezintă un bărbat care fuge și tot ceea ce cunoști, o femeie care spune zâmbind: ce naiba a fost asta? De fapt asta e doar o poveste și nu mă reprezintă, pentru că nu sunt chiar atât de priceput. Mai degrabă sunt un imigrant ilegal plecat din tatăl meu, trei săptămâni mi-au trebuit să-l urăsc și el nu știe asta, mama nici atât. Ea nu are timp decât pentru noi și la dracu’, acum ar avea mai multe dacă ar fi avut un pat bun și un tată capitalist. Poți să o iei razna atunci când ai doi baieți care nu mai cer înghețată de multă vreme, dar ea s-a obișnuit cu nefericirea și de când mi-am dat seama, încerc să intru pe împuțita aia de ușă care ne desparte, să-i spun: mamă, te iubesc, o să te faci bine. Vrei ceva de la magazin? dar îmi aduc aminte când stingea lumina și se apropia de obrazul meu chiar dacă afară era un camion care aștepta să o ducă departe. Gândul ăsta anulează tot și mă trezesc singurul câine al mamei mele.


...