de n-ar fi vântul ce întoarce
o femeie în gând
așa ar veni
în fiecare toamnă
ca un clișeu

un lup suratic căutând
sensul unei ierni

nu-l întreb nimic
din călătoriile sale imaginare
stăm fericiți în umbra unui răspuns
cât un căscat de copil

nu avem loc între noi
să putem aștepta
zăpezile șoptind
ca o îndoială