Din ce în ce mai greu absența ta apasă
Acum ești doar o umbră care cerșește viață,
Și vezi cum atingerea de zahăr al unui asfințit
Îti luminează calea, și te simți vrăjit...

Te caut în rouă, în soare și în vânt.
Ești adiere caldă, devenit pământ
Prin stele reci ai devenit hoinar,
Să cauți lumi fără hotar...

Miezul de noapte a început să doară
Pulsul ți-l simt in acea vioară
Care otravitor cu strunele ei
Te-mbată sa visezi, chiar de nu mai vrei.