îmi pare că nicio învățătură nu mă poate ajuta să depășesc spațiul acesta nesfârșit
în care timpul este o formă de viață invizibilă, captivă

nevăzătorul folosește ochelarii "hubble" să descifreze alfabetul infinitului
cerșetorul cu ochii înroșiți de grindină speră că lumina semnifică mai mult decât un astru
ce ar putea fi de partea cealaltă a găurii de vierme
și în nebuneasca-i încrâncenare strămoșii ridică pumnii încleștați din țărână,
Iisus resimte piroanele în răni ca pe-o rugină

pentru muribund cerul nu înseamnă doar soare, lună, stele
înseamnă tot ce pământul i-a refuzat vieții
plină de genuni

quarcuri de cod cosmic despică tăcerea dintre cruci
nimburile celor striviți sub pământ se unesc cu saturn
pe vecie

poate că dincolo de întuneric
un extragalactic se aseamănă cu Dumnezeul nostru

poate că sunt momente însumate în conștiința unei om când aceasta se respinge pe sine
identificându-se într-atâtea care și-au răstignit creativitatea în lagărele vanității

-

galop
cerbul aleargă la întâlnirea coroanelor
între clipiri ochii lui
se despart de trupul care i-a avut
cel pierdut se-mparte în dezacorduri

înainte se sare-nspre câmpie, - deal, - munte
în golul dintre unul și celălalt

-

aer și praf îndeajuns să te pierzi printre oameni
mai există subtanță în dragoste
și dorința soră cu iadul este-a
colo