mă piteam în acea arenă printre eroi
sau printre leșuri cu cercei de bronz
pe lamă au crescut petale de trandafir și de sacrificiu
nisipul incandescent se revărsa din gura șarpelui strecurat în clepsidră
(aur-ra, sensuri, pietre și meteoriți - căutători de miraje)

o ultimă uitătură își sorbea sângele împrăștiat
să întregească moartea
apoi s-o gonească până-n grădina macilor
unde văzul dintâi s-a sustras văzului
zâmbind a teatru
(o glumă poate fi ca o beție, și se transformă în obsesie: serioasă)

în numele fiului - s-a îndepărtat
aveam s-o pierd în cruce
înainte de a se fi rostit "amin" nu mai știam calea
intrasem într-un cumplit unghi întins
pe drumul cu fum și uși uscate: un purgatoriu
fără început și capăt

ieșind am văzut-o pe-o treaptă
atrasă necruțător de negrul acela
care-i vâra cărbuni în sobă

(n-aveam casă, parcă totul se-ntâmplase într-un câmp magnetic, când noi am fost de fier)