voaluri cad și tresari -nu
nu mai încapi în cuvinte
nici măcar
dumnezeu nu mai încape fixat în mine
îmbrăcat în haine umile
dar poți întrezări o ancoră veche
degete căutând celelalte degete prelungi
amintește-ți și umple totul cu magie
cu imaginea bicicletei
rezemată de câte o zi

***

adunăm de pe platouri -risipite
doamne și domni în vârstă
plictisiți de limbuție
ar putea fi prețul evadării de aici
din alaiul acesta de moaște
și zei în cădere liberă
-sărăcia gândului intrat în ordinea lumii

***

deschid ușa
mormăitul bine conturat
de altarul vechiului zeu
măsoară schimbarea

***

poșeta mutată discret în ochii tăi, alai infinit de frustrări