Aproape desculță în ploaie
cu dorul în suflet zălog
mi-e inima încă văpaie
de tine în miez de norod...


Și-ar fi peste vremi să rămână
cuvântul statornic hotar
de nu m-ar lovi cu țărână
alt grai ce se vrea lăutar...

Scriu versuri aiurea din nou
n-am chef de ieșit în cetate
nu-mi caut în beznă ecou
de viață de sete sau moarte...

Șoptesc umbrei care-am rămas
să-mi țină aproape lumina
atât cât mai mi-e de popas
înainte să-mi cadă cortina...