clipa înțepenea. devenea tare. avea caracterul unei roci. spărgea și nu se lăsa zdrobită. durea și nu se lăsa dorită. sau cam așa ceva

mi-a rămas gustul de pământ în cerul gurii. gust de pământ în cer și o ploaie tâmpită matinală zornăindu-mi în minte. am aceeași vârstă cu M deși între noi generații întregi de orbi molfăie întunericul. miroase a clor și a mâncare. pereții stau drepți. drepți.

tot ce spun poate fi folosit împotriva mea. tac. zâmbetul lui M se înfige în mine ca un pumnal. tac. ar fi cumplit să-i arăt că mă doare. durerea face parte din noi. durerea a cuprins lumea și a încarcerat fibra tânără a trupului a împins strigătul adânc în ființa lui M. tace.

la meteo se anunță o toamnă amânată. se anunță o lipsă în anotimpuri. pentru M nu contează. zidurile se lipesc de trupul lui extrem de subțire contorsionat sub mâinile orbilor.

în momentul acesta nu pot să-mi iau libertatea de niciunde. de obicei găsesc un cuvânt o fisură o urmă o lacrimă dar acum totul a încremenit. clipa e înțepenită ca un dumicat în gâtul lui dumnezeu.