erai frumoasă
împlinită
și miroseai așa frumos
rîdeai în soare
și-am intrat în tine
solemn și lacom
grijuliu
sfios
și n-am lăsat nimic pe jos
ce bucuros am fost cînd erai goală
fructul ți l-am strivit
l-am stors
în blînda liniște de toamnă

afară fulguie și-i frig
și eu îți simt fierbinte-n cană
licoarea fructului strivit
azi-toamnă
ești amintire și nu ești
te furișezi plăcut în mine
ca filiforme
calde rădăcini
în tîmple
abdomen
picioare
mîini
și ma simt bine

ți-oi reteza preamulții ochi
vei plînge iar
și iar te voi iubi
simbol a veșnicei renașteri
sînge divin
speranță de a fi

bătrîn aproape
știu că mi-a rămas
să mă înfrupt cîte puțin din tine
c-altminteri o iau razna
și nu-i bine
e-o vorbă
in vino veritas
nu vreau să știe lumea că-n libații
vrînd clipei să îi intru-n grații
că-s om cu sufletu-n vibații
plutesc ades prin constelații
și îmi zic mereu
Ioane
chiar dacă ești o părticica
insipidă
ilustră
uneori tîmpită
fii totdeauna fericită
că e și-n tine
Dumnezeu