se cuvine niarne să facem
o reverență acestui an încrezători
că-și va urma cursul neclintit în pofida
prevestirilor am intrat în el cum intră apa
de râu în mare fără ca unda-i să dea înapoi
tainele-l străpung cu strigătul viitorului
necunoscut lumea niarne este șuvoiul ce curge-n
aval simțindu-și viitura crescând la fiecare
învârtire de arc acoperind-o cu neștiința urmelor
scrise-n tiparnița veșniciei îmi pare că anul
acesta niarne ar fi puntea pe care trece dumnezeu
purtând într-o mână crucea mântuirii iar în
cealaltă semnul fiarei însemnând fiecare
palmă ridicată sau nu spre cer nu dau înapoi
și nu înalț spaime când cabalistice zvonuri
sparg bolțile liniștii prevestind roiuri negre care
sug lumina separându-ne vederea de astre cu paravane
oarbe uf niarne hai să nu luăm în seamă ultima
filă de calendar și să pornim numărătoarea
după ritmul acelor bătăi care ne ating cu precizie
locul eternității din noi


4 ianuarie 2012