scindarea cînd o face pîn-la mărimi de undă
în sfera-i de fractarii
nu are-n gînd vreo scenă
ci
fără de pretenții în universu-i ...ludic
din cioburi de trăire să facă un vitraliu
atît doar

că
ochiul străin de-o vrea să-l vadă
putea-va el să spună că ciobul ăla-i cîș
că uite
cel de colo
nu se-ncadrează bine
iar celălalt
de-acolo
putea fi pus pieziș
nu îl va contrazice
nici în interior
cu forța nu-l va duce
să vadă cum lumina
pătrunde-nlănțuită
în dansuri de culori
ci
dezbrăcat de straie
eliberat de toate
de propiul său pămînt
trudind inponderabil
proces adiabatic
își va mări vitraliu
stergînd sudori de gînd
mereu
că-i zi ori noapte
boltindu-l împrejur
topit apoi de viață
să nu cunoască moarte
un sîmbur să rămînă
multicolor și pur