am îmbătrânit niarne
dar înăuntru viața mă atinge cu aceeași
vigoare cu aceeași înfățișare îmi stă
pe-aproape alergându-mă prin aerul nesătul
de necunoscut nu mai sunt tânără să port veșmintele
uitărilor peste corsetul ce strânge atâta trecut
după ce am trecut prin conoaștere și-am ascultat
îndemnuri de peste două mii de ani tot nu am aflat
cum de bătrânețea îmbătrânește rădăcinile adânc
înfipte sub pământ iar restul rămâne afară să lupte
ca un soldat ce-și dorește victoria urcând tot mai sus
spre a-și afla vechile legături de destin
sigur că importante sunt legile întotdeauna ne opresc
să trecem pragul dacă nu știm cine suntem și încotro
mergem poate că n-am îmbătrâni de-adevăratelea
iar viața ne-ar ascunde încă în secretele ei până când
noi înșine vom afla adresa unde picioarele ni se vor opri


17 februarie 2012