Prin viață moartea-o clipă nu mă lasă
Spre-a respira mai pe nebănuite
Și gândurile-mi sunt învinuite
De veșnicie că nu le mai pasă.

Jertfeam lumini, apoi spre 'Nalt suite
În mintea-mi ce nihilul o apasă
Căci tot mai mult alunec în crevasă;
Pe unde-or fi tăceri ieri Ceruite...

Căci mai mereu pe liră am mizat
Pe o alcătuire etno-cultă
Dar Litere-s astăzi de... mezat.

Sunt mulți pe Dumnezeu de îl consultă
De mama respectivului, vizat.
Întoarce-obrazul Domnul la insultă.