Cireșii au înflorit grăbiți
În Primăvara asta magică.
Eu cerului trimis-am un mesaj
Să cheme vântul călător,
Dar a venit furtuna…
Iar florile se scutur triste și supuse.
În digul de la Fukushima,
Valuri neîmblânzite se izbesc,
Tristețea și drama încă atotstăpânesc
Fără cruțare în haosul din Univers.

Noi ne-am plimbat în parcul
De lângă râul Sumida
Unde, sub un cireș în floare,
Ne-am spus „sayonara”!
Luându-ne la revedere…
Dar eu știam că-i pentru totdeauna…

Cântecul trist al insulei nipone,
Într-o clipit-a inundat Oceanul,
Dar aripi albastre, măiastre, de păsări
Libere zboară, străjeri între zări.
Florile de cireș s-au ofilit,
În iarbă zac, ofrandă pe Pământ.

Cu tine m-am plimbat
În parcul de lângă râul Sumida
Și-acum ne despărțim,
Însă eu știu…că-i pentru totdeauna…
Sayonara Japan!
Sayonara Cristina!
***
Au înflorit cornii-n pădure
Lângă Puranii mei de Videle,
Și coroanele-s cu aur poleite.
Florile trimit vântului mesaje
De-a le purta parfumu-n depărtare
Pe-aripa lui grăbită și sprințară,
Dar vântul este plecat,
Și a venit furtuna…
Însă eu sper… că nu e pentru totdeauna.
(Japan-16 mai 2012)