ușurel
ca o tăcere-a pruncului sătul de țâță
mă cuprinde-un fel de pace
limpede
fără de timp

tâmpla
mlaștină-împuțită colcăind de viermii-gând
care devorează hoituri de trăiri fără cuvânt
își retrage-n mâl otrava
algelor în putrezire
broaște
șerpi
tritoni și larve nu mai sunt
simt cu uimire

limpezită apa scapă din cătușe libelule
și un stol imens ce umple
maluri
cer
de-efemeride
aburi subțirei ridică-n răsăritul nou al zilei
și un duh plutește tainic
peste fire

simt
așa
o bucurie fără deslușiri anume
și aș vrea să strâng în brațe
toate farmecele lumii

gânditori
cum și voi sunteți
vă primesc la mine-n suflet
la o masă încărcată-a prăznuirilor luminii