Sunt pe meleaguri unde berea curge râuri, vezi Marea Nordului de pe oricare stradă ai umbla, clădiri care poartă istoria orașului, parcuri romantice și o viață de noapte absolut nebunească! Sunt în Danemarca, țara lui Hamlet și meleagurile de inspirație pentru Mica sirenă a lui Hans Christian Andersen.
Nu mă uimește nimic, nici măcar ploile… Plouă cât pentru toate poeziile mele în care sunt pluvială, nimeni nu flutură vreo umbrelă, doar niște pelerine largi, hidoase, nimeni nu se bucură de ploaie, așa cum eu aș pleca desculță pe malul mării, cu vântul prin fustă :)
Și nici nu-mi pasă dacă m-or vedea un pic ciudată, după cum râd zdravăn și fotografiez copaci, stânci, valuri, oameni… viață! Pentru că sunt româncă, da, și așa le simt eu pe toate, adevărat, fierbinte în sânge!

Și da, mi-ar fi plăcut să fiu pe străzile astea când Shakespeare scria:

“Ochii de-ar fi să ți-i descriu și-n vers
să trec întregul tău izvor de grații
că mint mi se va spune. N-au premers
nicicând pe-un chip, culorile din spații
și astfel sfoiegitele-mi hârtii
vor fi batjocorite și-mi vor spune
că tot ce ești, ești doar ce zugrăvi
poetu’-n versuri cu scorneli nebune.”

Dar rămân cu E. Cioran în suflet:

“Aș da toate peisajele lumii pentru cel al copilăriei mele...”