nu am mai scris
de când apele s-au unit în noi
de când au înghețat obosind să mai curgă contratimp
inima ta bate doar o dată la două ere glaciare
în rest e ca un iceberg, ca o poezie
condamnată la somn criogenic
și încerc să o topesc
în speranță de apă dulce

pare infintă pauza asta
în care viața mă așteaptă, așteptându-te


( pâna atunci
am să înghit toate incendiile ca pe niște cuburi de gheață
marunțite din tine de timp )