//acolo unde Dumnezeu plantează o inimă crește un om
acolo unde un om plantează încredere crește o prietenie
acolo unde o prietenie plantează o iubire crește un suflet//

cândva erai o femeie
în care toate anotimpurile aveau candoare
de santal și iasomie proaspătă, când păsările
plecau spre țări calde luau forma numelui tău de dor
munții ți se încovoiau sub atingeri, pașii
lăsau culoare atât de adânc în asfalt
încât totul rămânea un zâmbet

timpul trece și
secundele picură între noi precum cărămizile unui zid
dar un zid dintr-un joc tetris, noi neîndemânatici uităm
câte o gaură pentru o privire pe furiș
pentru o mângâiere

îmi bați în piept
je suis toujours là
când iubești, toate femeile din lume par jumătăți de lună
iar noi udăm același pom, același Jinmenju unde
fructele au chipurile noastre

simt cum
poemul nu găsește ușa
de ieșire din mine, liniștea devine
o a capella și...