uneori noaptea cînd pun capul în pernă
intru adînc în mine ca iona de bună voie în burta balenei
mă dau de trei ori peste cap
mă transform în turist japonez
fac mii de fotografii cu soldatul din garda regală pe care îl port în piept
în loc de inimă

sînt zile în care îmi vine să urlu să rîd aiurea
să lupt pentru o cauză nobilă
cum ar fi protejarea unor specii de umbre
pe cale de dispariție
atunci mă leg cu lanțuri de porțile cerului
mateloți bronzați îmi taie cu flexul închipuitele mîini
îmi spun că dracul nu e chiar așa negru
mai mult sîngeriu
că tot ce se întîmplă are un sens
căderile sînt făcute pentru că e modul asfaltului de a-și face prieteni
femeile jumulesc soarele în așteptarea bărbaților
bărbații se lasă pătrunși de corpuri străine pe care apoi
le învăluie-n nacru

am cărți de vizită deci exist
nu-mi pun întrebări esențiale
dau periodic lui dumnezeu ce e al lui dumnezeu
nu mai cred că dacă îngropi oameni
peste noapte o să răsară copaci cu oameni
de deochi sînt ferit port la încheietură o londră

mi-e dor de-o castană
mi-e dor de-un fazan și de un castel
în care să fac focul și focul să-l împart oamenilor
oamenii să se întoarcă acasă ca-n noaptea-nvierii
să mă țină în palme
cu grijă
să nu mă sting