copiii care nu se nasc din dragoste nu devin bărbați și femei
ei vor fi Îngeri ai cenușii
separând în veac negrul de alb

copiii care nu se nasc din dragoste
își privesc cu ochi de cenușă părinții
îmbrățișând fals o zi și încă o zi
fără vreun reproș
tot mai stinși tot mai stinși

bărbații în stare să țină în palmă inima aprinsă și femeile
care vorbesc precum izvorul răcoros și bun
sunt copiii macilor
copiii câmpului înflorit
cum altfel dacă nu pentru dragoste
ei sunt bărbați și femei care trezesc ziua de mâine
o provoacă și o cheamă
cu vorbe lipite de trupuri,
strivite de ei, acei bărbați și de acele femei, până în zori
când macii se vor împrăștia ca niște hematii pe câmp