sunt cuvinte
care sângerează pe marginea lucrurilor
șerpi cu gura rănită de o pradă prea mare
pe când altele
se închid precum cutiile muzicale cu
balerine care trag ușor capacul spre înăuntru
lăsând tăcerea să vuiască afară

la fel și noi my love
sângerăm încercând să ne pricepem unii pe alții
trasându-ne în jurul tălpilor propriile idei și
ne așezăm confortabil în ele ca într-un cerc magic din care nu putem ieși

***

peste o vreme o să stau într-o iarbă înaltă
o să fiu singura rămasă în picioare pe acest câmp de luptă
liniștea livezii va fi plină de corpurile tale
mâini peste mâini peste priviri golite peste
gesturi oprite la intenții

iar eu
o să mă întind lângă tu și
lângă tu șoaptele vor veni târându-și corpul inelat
“c'est un trou de verdure où chante une rivière
accrochant follement aux herbes…”

dar până atunci mai e un puls
o aruncătură de dragoste și de sare
până atunci my love
ce bine știm să ne înecăm gâturile cu sensuri
ca niște păsări lacome
al căror zbor trage tot mai mult spre centrul planetei
unde e soare și dragoste și
un capac de țărână deasupra