Pașii somnului ridică nori de praf
Sunt balauri
Sunt chipuri învechite
Sau poate secunde coagulate în uitare
Tăcerea mă despoaie de cuvinte
Mă dă înapoi apelor
Zămislirea nu se mai dizolvă în unduirile primare
Va trebui să umbu gol prin lumi nepotrivite
Nu găsesc o retină sinceră
Pentru un profil în lumină polarizată
Doar două aripi
Una numită cuvânt
Cealaltă spadă
Acoperă umerii pe acest drum