lăcuste
privirile-mi sar de la una la alta
le pipăie verdele și-l gustă-n gând
roșesc pe ascuns
până când
mă întreb
până aburii toți se vor face ploi de-ntuneric
lăcustele înecând

fumul se ridică din scrum
domol vălurit
trei degete unite ca pentru-nchinare
țin mucul țigării

ușor
petale de zarzăr cad pe mine-n alint
amintiri sunt ale mâinilor tale
soarele-i blând
tipa tipa vine țâncul râzând
e bucuria descoperirii
mersului pe jos
cu mânuțele-ntinse vine râzând
mă-nfior
dar dacă copilul acesta sunt eu
mâinile noastre se Întâlnesc
îi zâmbesc
rîsul i se sparge în plâns speriat
îl ia în brațe mămica
nu plânge e nenea
părăsesc părculețul
nu mai vreau un alt copil să-și vadă
în mine amurgul...