legi mâța mâniei de mijloc cu sfoară aspră de gând
zâmbești parcă ai ține în dinți un triton
mâța pe mine-o arunci și o tragi
tihna i se agață în gheară
fiara primordială din mine-i trezită din somn
și scapără foc din priviri în afară
simt rațiunea zbătându-se-n smog
pe vârf de ac pendulează
dau cu picioru-n scărițe să n-aud deloc
și ochii-i închid
visează Ioane, visează...
mă sprijin de stâlpi și împing în poarta timpului
cu greu se deschide
puștoaica vine spre mine zâmbind
fluturând din codițe...
ești surd
te aud la mine strigând
deschid privirile și-ți zâmbesc
ești
ești un nesimțit...

ce bine-i că pleci și mă lași
cu fata ce-ai fost iubitoare
iubită...