copil neștiutor și curios priveam de pe buza gropii
cum jos puneai în coștei oasele vechi
ai ridicat hârca și-ai zis gropnicerilor
râde
de ce-o fi bucuros
ai pus-o în săcușorul de pânză și-n nișă
făcând semnul crucii
o altă odihnă să aibe la picioarele lui bunicu

crucea ta e mai veche a mamei mai nouă
una lângă alta ca-n viață
brațele lor se ating
ca un bun venit când au adus-o pe mama
pământul s-a surpat dezgolindu-ți coșciugul

craniile voastre nu-i așa tată că râd
și eu voi umple la rândul meu un mormânt
c-așa-i viața
de-aceea în mine vă port și nu plâng

nodul din gât o fi de la aplecatul
asupra florilor să le ud
și colbul din ochi de la vânt
încolo
e totul cum e
copilul s-a dus la mai bine în lume
vom mai avea un nepot
da suntem singuri...