trei ierni aproape de mâl printre resturi
primăveri veri toamne tot câte trei
am tot năpârlit în balta cuvintelor

ceva se întâmplă mă cheamă un nou orizont
pe trestia asta mă urc dintre lumi oglinda se sparge
mă copleșește lumina și ultimul înveliș mă sufocă

mă lepăd de el nu-i ușor dar mă lepăd
constat că mică mi-i gura și am două aripi pestrițe
nu-mi vine a crede cât de frumoasă e lumea

zbor și o pală de vânt mă duce aiurea nu-mi pasă
oricum întâlni-voi iubirea și pentru o zi mi-i de-ajuns
doar stau cu aripile deschise și vântul mă poartă
simt niște vibrații pătrund pe fereastră e ea
cum așa e-un ecran cineve mișcă o săgeată

antenele pipăie și cercii mângâie cuvintele poemului tău...