întind prosopul lângă țărm să stau
doar cu călcâile în mare
trag pălăria peste ochi și fac din trupul gol capcană
de prins afluxul de fotoni astăzi
când trecem prin afeliu

ca niște senzori perii de pe piept
prind briza ca pe-o joacă de-altădată
când mă gâdilai cu pleoapele care m-au dat uitării
mă-nchid în mine
sunt un melc ce-a eșuat pe plajă

nu mai contează-acum nimic
pe tălpi simt valul clipocind părând
că fug cu pași mărunți așa culcat pe spate către cer
ce să mai cer acestei clipe
când parcă nu-s și parcă sunt etern

pământul care sunt și apă cu năzuințele-n văzduh
mă fac povară pentru duh și conștientului
îi spun să tacă
ascultă-i zic numai cum marea
îți leagănă în murmur amintiri...


03.07.2013