Tata m-a primit mai întâi în palma lui
mare și caldă și m-a strâns mai tare decât ar fi trebuit
de frică
să nu-i alunece printre degete vârstele viitoare și visele pe care le sădise luni în șir
ca eu să pot să strig tare iar glasul meu să coloreze în roz și alb și albastru
clipa alunecării
dintr-o căsuță de sânge și mușchi,
împinsă de neîndurătorii soli ai durerii
într-un paraclis minunat
pe care nu-l vedeam dar care răspundea strigătului meu
cu glasul lui plin și de departe
din palmă m-a așezat pe cămașa smulsă în grabă de pe piept
m-a înfășat cu tot cu respirațiile întretăiate de bucurie și teamă
iar haina lui m-a încălzit cu nume cu tot
și i-am devenit fiică și i-am devenit mamă
și de-atunci l-am legănat, i-am cântat și l-am crescut ca pe un tată
l-am înveselit și l-am amărât l-am îngrijorat
l-am vegheat l-am îngropat legănând holdă de grâu
ca pe un prunc ce trebuie împăcat
cu lumea aceasta din care a alunecat