luna nebună ce mai contează că punga e fleașcă
din cheagul de-l ai la pensionari
mergi să te împrumuți nu cu mult doar atât să-ți ajungă
până trec sărbătorile ca mai apoi
cu țârâita să dai înapoi scrâșnid din proteze
gol în nevoi și-n scleroze plătești acatiste
la moaște te-nchini firesc e sfârșitul aproape
simți în celule groaznicul chin lărgită
proteza o ții să nu-ți cadă cu degetul
pe scofâlcitele buze ce-au ars în sărut altădată
meduze gelatinoase meduze sunt lipicioasele gânduri
din străfunduri de fire respirând sacadat pectoral
mesteci în gingii resorbite vechi amintiri solitar
mai vine-un crăciun o divină crăcire-a femeii
născând viitorul ei un copil nu știu
de ce mă rușinez zicându-i crăcire când limba mea
e limba primordială a lumii și asta o știu
veni-va anul cel nou care sortit e-nvechirii
și încă o dată ca-n fiecare zi plin de speranțe
pe seară am să mă cuiubăresc sub pledul dezamăgirilor
visând la deschise portale
la deschise și fericite portale...