cîndva în zorii bărbăției pe când
hormonii nu aveau zăbală m-am
îndrăgostit de-o fată plinuță ce e drept
dar numai zâmbet exuberantă
senzuală sincer să fiu ea m-a-nvățat
cum să mă dau în bărci pe pat cum e
să mă simt bine-n doi cum să
nu fiu un iepuroi etcetera până-ntr-o
seară când ținând de mână un copil
o doamnă ne-a prins în pat
în pielea goală nu ți-e rușine
mamă cu-n copil la cotozbiru a luat-o
atât și-a devenit o alta plângând
a tăbărât cu pumnii țipând că-s
un nemernic că am violat-o
normal că am plecat precum și
Creangă din Ozana altădată să aflu
mai târziu că-i dusă rău că
schizofrenele rămân cu chipul
de la început de boală

la un pahar cu prietenii-ntr-o
sară se bucurau că-i cald și bine
că merg centralele mai rar facturile
în sute-s mai puține cum tot voiau
părerea-mi despre vreme le-am spus
zâmbind e prea devreme să nu vă
bucurați atât și basta eu cred
că-i schizofrenă iarna asta