ochii tăi sângerează în noapte picuri
de lavă în pielea mea
ceară albă ridată până când Doamne e
inutil să întreb
cât vei dori
nu mai am să-mi țină de cald
trandafirii roșii sunt
albi spinii adânc apasă pe frunte tremurăm cu
picioarele până la genunchi prinse în
gheața iernii fără sfârșit primăvara o zăresc dar
dincolo de podul suspendat de
țipătul bufniței