nu este nici luni nici joi
azi nu vin gunoierii să adune resturi din visele mele
imediat ce mă trezesc
este o simplă zi de marți
mi-e indiferent că e iulie în calendarul gregorian
deschid siteul agonia
citesc fragmente de idei gratuite
îmi întind sprâncenele într-o totală lipsă de întrebări
fără îndoială nu am nici răspunsuri pe măsură

încă vreau să arunc cuvintele cât mai frumos
să le pice bine altora
să nu îi roadă gastrita sau litiaza
de parcă aș fi femeia cu batic înnodat sub bărbie
hrănind porumbeii din piața rosetti
în veacul acesta de pace și prosperitate
prea frumos ca să fie respectat cu adevărat

mai am mărunțiș de cuvinte
măcinate demult la moara fără noroc
dar n-am bani de arpacaș
de zeci de ani nu am mai mers în grădina botanică
să privesc copacii veterani cu etichetă lângă trunchi
șoptind printre dinți
zburați dacă nu vă doare nimic altceva
viața trebuie trăită