Am încercat a prinde lumina dintre nori,
am încetat a mai răspunde la tristele scrisori.

Am plâns, am râs, am fost atât de simplu,
am vrut a fi ce au pirdut părinții și bunicii.

Acum când timpul a trecut și anii mi se-nșiră, mă tot gândesc ce am pierdut, ce-am câștigat sau cine e de vină.

Ei bine, am să scriu acum, o ultimă dorință, cum timpul este efemer, aștept a mea odihnă.