Cea mai însemnată călătorie
nu va fi în afară, dar în interiorul propriei tale minți.

Mă vizitase Omul-oaie și nu puteam să mă gândesc la altceva decât
la frica aceea incontrolabilă pe care ai simțit-o și tu când l-ai văzut. Nu era deloc așa
cum l-ai descris. Pielea de oaie pe care a purtat-o de veacuri
se imprimase în el. Își intrase atât de bine în rol încât
eram încredințată că aveam în față un animal domestic. Vorbele sale
au devenit nedeslușite "e”-ul lui
se preschimbase într-unul lung.
Frica mea era distanța dintre un “e” și un cuvânt.

Începusem să văd cuvinte cum se adună
din nou, în capul meu. Le simțeam de parcă acolo era locul lor,
își strigau neamurile,
fumam în sufragerie împreună,
curând n-am mai rezistat fără să le așez pe hârtie.

Să cuprinzi locurile cele mai îndepărtate din universul minții tale
asta e cu adevărat cea mai mare provocare.