spre nemurire gândurile zboară
lăsând în urmă un havuz de carne
ce simțurile-n tine să răstoarne,
te simți de veșnicie tras pe sfoară.
veghind pe la demonice lucarne
neînceputul a-nceput să doară;
e frunză vie, verde, pe afară
puțină ploaie-a prins în ochi să toarne.
când regăseam în mine-adânc curajul
glumeam pe seama de asemuit,
Morgane fete-mi tatuau mirajul
pe calul alb al vieților suit.
și îmi scăldam în rouă tatuajul
ca un cuvânt ce-i iară glăsuit.