Suntem aruncați în tranșee la îngrămădeală
nu se mai deosebește un șanț de altul
ploaia ne-a făcut pe toți disperați
după uscat.
De ceva timp s-a terminat muniția
lovim cu oameni
în
oameni;
unii cedează nervos
foarte puțini sunt acei ce îndrăznesc
să privească
inamicul;
alții se ridică o iau la goană
pe câmpuri.
Nici vegetație nu mai e
dar un pui de pisic
ne aduce aminte că suntem
oameni și
lovim în
oameni.
Semnează se aude o vorba adversară
dar tu refuzi din nou am onoare
nu pot să îmi dau viața pe-un document
contrafăcut.
E ziua a 15-a ai depășit situații mult mai
anevoioase-
te oprești mângâi pisicul delicat
de parcă nu te afli în război
și el toarce prrr
evocând o existență
calmă.