și vine un moment halucinant de furie
cînd pui singurătatea la tîmplă și tragi
în fața unei mulțimi adunate
să vadă dacă-i adevărat că atunci cînd crăpi
sufletul îți iese pe gură ca un halou

să fim înțeleși bine
dacă ochii mei strălucesc
nu înseamnă că-s viu
doar că prin mine viermuiește ceva
ca un proprietar care caută apometrele
cu o lanternă chioară

uneori te cuprinde un dor nebun
de unul sau altul
și-ți vine să-ți scoți din piept inima s-o faci bucăți
ca un cîine de luptă ce sare la jugulară
apoi iei toți sfinții la rînd îi întrebi ca pe-o femeie
dacă vor să-și petreacă restul vieții cu tine
pentru că raiul sau iadul n-au nici un sens
dacă n-ai cu cine să-împarți

adevărul te lovește în moalele capului
rîzi necontrolat ca nebunul:
pînă la urmă și cordonul ombilical e o funie
de care stai spînzurat între două lumi
doar că ai norocul începătorului și te găsesc
alții la timp