te trezești și gata ziua e-a ta așa crezi
te simți în puteri și fericit îți vine să fluieri
cu zâmbet pe buze începi să o bâjbâi pe ici
pe colo ca pe-o iubită o mângâi și-i șoptești
la ureche fă-mă fericit că-mi ești dragă dar
viața ta pentru ea e un gard ce-nțărcuie
haitele de câini vagabonzi întrebări speranțe
vise și doruri
că le ești stăpân vine vorba îngrijitorul lor
fiind le ești slugă
ca bun gospodar ce te crezi mai întâi faci curat
cu strângeri de inimă uneori în gând lăcrimând
aduni și duci la groapa de var a tristeții
leșurile de vise și doruri ucise...
cu milă și drag storci puroiul și oblojești
rănile vătămatelor speranțe și grijuliu le hrănești
vietățile tale de suflet sunt și cu ochi de om
te privesc treci cu mâna pe creștetul lor
le spui vă iubesc așteptați-mă că revin
și munca în draci abia acuma începe
de la potăile mici până la ca turbații dulăi
întrebările fiare hămesite cu colți dezveliți
cu bale la gură lătrând se repăd să te rupă
nesponzorizat și singur te descurci cum poți
hrănindu-i pe sponci cât de cât ogoindu-i...
și-i seară și-i noapte ești vlăguit lătraturile
lor te urmăresc până-n somn
ca un ecou ultimul
numai pentru sufletul meu eu când mai trăiesc...

doamne ce bine că ai lăsat hăituitului ostenit somnul
că și mâine e-o zi....