în clătinarea apei oglindă mi-este gândul
se clatină-n picioare ideea-n paradigmă
în urmă-am pus pe deget Inelul cu enigmă
Ursachi își așteaptă lecturii mele rândul

o ultimă licoare din for creștin ce-i scoasă
și Nunta se făcuse, nuntașii toți râdeau
nici trup n-avea mireasa, ci doar o simplă Coasă,
nuntașii coate multe cu zgomot își dădeau

omăt se așezase prin parcul din Copou
tiptil lucind sub lună, ca osul în albeață
Mihai venea anume să spună din stilou
în miez de noapte poate, ori înspre dimineață
averi de Vorbe multe, la popă poate duse
ce dincolo de Nuntă citirii ne dăduse