Povestea care curge în continuare n-are de-a face cu nimic. De fapt, nu s-a întâmplat niciodată. De fapt, e un produs al imaginației anonime. De fapt, e o pură ficțiune care n-a avut loc între orele douăzeci ale unei seri recente și orele opt ale unei dimineți oarecare ce se îndepărtează dureros. De fapt, totul e parte dintr-o idee care n-a trecut vreodată prin capul cuiva, ci s-a strecurat într-un lapsus nevinovat petrecut întâmplător și hazardat în mintea, inima și gura a două persoane neconectate. Dacă ar fi un film, ar începe cu un plan mediu al unei persoane ce se apropie de obiectivul subiectiv al altei persoane fără să fie atentă la ce vede în jur. Prima persoană e o fată. A doua e un băiat. Ea fumează, el vocalizează sau poate consonalizează ceea ce pare un cântec. Nu vom ști niciodată. Are căști la care ascultă muzică și mai are câteva nopți albe. Încearcă să nu gândească mai departe de țigara ei. Încearcă să mentalizeze ceea ce i-a mai rămas din clipa în care țigara ei se va termina. Încearcă dar nu reușește. Verbe grele, adjective ușoare, propoziții de neuitat. Texte. Se împiedică mereu de aceeași piatră pe care chiar el o așază cu atenție în mijlocul potecilor anterioare. Și se termină filmul.